Fractura de gleznă reprezintă o leziune severă a sistemului musculo-scheletal, care implică o discontinuitate a osului. Procesul de recuperare în urma unei astfel de fracturi are un rol fundamental în restabilirea funcției normale a membrului afectat, fără complicații ulterioare. Procesul de reabilitare nu trebuie grăbit, iar monitorizarea constantă asigură progresul optim și prevenirea recidivelor. Există câteva aspecte care pot face ca recuperarea să decurgă corect, fără apariția complicațiilor.
Particularitățile procesului de vindecare
Procesul de vindecare după o fractură de gleznă este influențat de mai mulți factori, inclusiv de tipul fracturii, gravitatea leziunii și starea generală de sănătate a pacientului. O fractură complexă sau o fractura de picior care implică articulația gleznei poate necesita imobilizare prelungită a membrului afectat sau chiar intervenții chirurgicale.
În comparație, entorsa acuta de glezna, deși mai frecvent întâlnită, implică doar leziuni ale ligamentelor, fără a afecta integritatea osoasă. Însă, dacă este ignorată, chiar și o entorsă aparent banală poate duce la instabilitate cronică și poate influența indirect procesul de recuperare după o eventuală fractură.
Reabilitarea funcțională: etape și obiective
Planul de reabilitare după o fractură de gleznă este structurat în trei faze principale: faza acută, faza de recuperare și faza de reintegrare funcțională.
În faza acută, accentul cade pe reducerea durerii și a inflamației, prin diverse tehnici. La anumiți pacienți, medicamentele antiinflamatoare și elevația membrului afectat pot fi suficiente pentru a obține ameliorarea durerii. Se recomandă începerea mișcărilor controlate ale articulației afectate sau ale segmentului de membru implicat la scurt timp după stabilizarea fracturii, dar doar sub stricta supraveghere a medicului. Mobilizarea timpurie a membrului are scopul de a preveni complicațiile, precum rigiditatea articulară, atrofia musculară sau tromboza venoasă.
În etapa de recuperare, se introduc exerciții progresive de întărire a musculaturii și de restabilire a mobilității. În faza finală, obiectivul principal este reintegrarea completă în activitățile zilnice și, dacă este cazul, în activitățile sportive. Evaluarea periodică a forței musculare și a stabilității articulare este necesară pentru a ajusta programul de reabilitare și pentru a reduce riscul unor complicații.
Cum pot fi prevenite complicațiile?
Fractura de gleznă poate genera complicații (precum rigiditatea articulară, osteoporoza localizată sau sindromul de durere cronică regională), pe fondul imobilizării prelungite și a reabilitării inadecvate. Din acest motiv, monitorizarea radiologică periodică este indispensabilă pentru a verifica progresul consolidării osoase. O atenție deosebită trebuie acordată prevenției dezechilibrelor musculare și a alterărilor biomecanice care pot să apară în timpul perioadei de vindecare.
De asemenea, utilizarea unor dispozitive de susținere, cum ar fi ortezele funcționale, poate contribui la reducerea stresului mecanic asupra articulației și la optimizarea procesului de recuperare. Pentru a preveni instalarea complicațiilor pe termen lung, se impune adaptarea, de către medicul specialist, a fiecărei etape a reabilitării, în funcție de severitatea leziunii și de progresul individual realizat.
