Sindromul morții subite la sugar (SMSNS) este o problemă gravă de sănătate publică care afectează sugarii sănătoși și aparent fără probleme medicale. Este definit ca fiind o moarte patologică care apare la un subiect sănătos într-un timp relativ scurt și cu dificultăți de diagnostic clinic și de laborator. SMSNS este o cauză majoră de mortalitate infantilă și a fost subiectul a numeroase cercetări și studii pentru a identifica cauzele și modalitățile de prevenție.
2. Cauzele sindromului morții subite la sugar
Lista cauzelor care pot interveni în sindromul morții subite la sugar este practic nelimitată și se suprapune cu lista bolilor cunoscute la copii. Stabilirea unei etiologii specifice contravine definiției SMSNS, deoarece aceasta este o condiție produsă de toate bolile cunoscute ale sugarului. Cu toate acestea, s-au identificat unele factori favorizanți care pot contribui la apariția SMSNS, cum ar fi imaturitatea sistemului nervos, disfuncția sistemului neurovegetativ și controlul inadecvat al emotivității.
De asemenea, infecțiile respiratorii și virale au fost asociate cu sindromul morții subite la sugar. Frecvența crescută a infecțiilor în anotimpul rece și efectele acestora asupra sistemului respirator pot contribui la apariția SMSNS. Infecțiile bacteriene sunt mai rar implicate în producerea acestui sindrom, dar virusurile respiratorii, cum ar fi virusul sincițial respirator poate juca un rol important.
3. Rolul infecțiilor în sindromul morții subite la sugar
Infecțiile respiratorii, în special cele virale, au fost asociate cu sindromul morții subite la sugar. Aceste infecții pot declanșa o serie de reacții în organismul sugarului, inclusiv creșterea nivelului de 5 hidroxitriptamină și scăderea maturării neuronale a receptorilor nociceptivi, care controlează funcția cardio-respiratorie. Infecțiile bacteriene, cum ar fi stafilococul și streptococul de grup B, sunt mai rar implicate în producerea SMSNS, dar pot fi considerate ca factori favorizanți.
De asemenea, s-a observat că toxina A și B produsă de C.botulinum din intestine poate fi neurotoxică și poate provoca paralizia musculaturii faringelui, diafragmului și a mușchilor intercostali. Deși posibilitățile de cultură postmortem sunt reduse, se crede că această toxina poate juca un rol în producerea SMSNS. De asemenea, ciuperca Scapulariopsis brevicualis, care se dezvoltă în salteaua patului, a fost asociată cu SMSNS la sugarii care dorm în decubitus ventral.
4. Refluxul gastro-esofagian și sindromul morții subite la sugar
Refluxul gastro-esofagian (RGE) este un fenomen fiziologic prezent la toți sugarii de vârstă mică, iar regurgitarea acidă nocturnă poate fi un puternic stimul vagal. Initial s-a crezut că RGE este factorul determinant al SMSNS, dar ulterior s-a constatat că este necesară prezența altor circumstanțe favorizante pentru a produce decesul. Receptorii vagali sunt prezenți și în laringe, iar stimularea lor prin conținutul acid gastric sau prin aspirația de lichide poate duce la inhibarea centrilor respiratori și la stop cardio-respirator.
5. Paralizia de frică și sindromul morții subite la sugar
Observațiile au arătat că stimuli externi care generează durere sau frică pot provoca apnee, bradicardie și deces la sugarii fără să înregistreze un țipăt. Aceste reacții pot fi cauzate de o hipertonie vagală generată de stimuli minori sau de o ischemie cerebrală cauzată de stimuli minori în forma cianotică a sindromului morții subite la sugar. Cu toate acestea, aceste teorii nu pot fi aplicate la toți sugarii decedați subit și necesită cercetări suplimentare.
6. Poziția ventrală în somn și riscul de sindrom al morții subite la sugar
Poziția ventrală în somn poate crește riscul de sindrom al morții subite la sugar. Aceasta poate duce la obstrucția căilor respiratorii superioare și la comprimarea nasului, ceea ce poate cauza apneea și ocluzia oro-faringiană. Factori precum înfășarea strânsă sau acoperirea sugarului în timpul somnului, lenjeria moale care se mulează strâns pe corp și temperatura ridicată din mediul ambiant pot agrava aceste probleme. De asemenea, infecțiile respiratorii superioare pot contribui la întreruperea fluxului aerian către plămâni în cazul poziției ventrale în somn.
7. Prevenția sindromului morții subite la sugar
Prevenția sindromului morții subite la sugar este esențială pentru a reduce riscul de deces la sugari sănătoși. Recomandările făcute mamelor includ respectarea unui ritm de viață adecvat pentru sugar, evitarea poziției ventrale în timpul somnului, interzicerea dormitului împreună cu părinții și asigurarea unui mediu de somn sigur și confortabil. De asemenea, este importantă instruirea mamei pentru a recunoaște semnele timpurii ale bolii și pentru a se adresa medicului în caz de nevoie.
8. Prognostic și profilaxie
Prognosticul pentru sugarii afectați de sindromul morții subite este variabil și depinde de gravitatea afecțiunii. Supravegherea continuă prin monitorizare Holter poate ajuta la detectarea instabilității cardio-respiratorii și a altor complicații. De asemenea, monitorizarea electronică a respirației și a activității cardiace în timpul somnului poate fi utilă pentru identificarea riscului de sindrom al morții subite la sugar. Cu toate acestea, aceste metode nu au dus la o scădere semnificativă a incidenței SMSNS și necesită o selecție adecvată a sugarilor cu risc.
Sindromul morții subite la sugar este o problemă majoră de sănătate publică, care afectează sugarii sănătoși și aparent fără probleme medicale. Cauzele acestui sindrom sunt complexe și implică o serie de factori, cum ar fi imaturitatea sistemului nervos, infecțiile respiratorii și virale, refluxul gastro-esofagian și poziția ventrală în somn. Prevenția sindromului morții subite la sugar este esențială și include respectarea unui ritm de viață adecvat pentru sugar, evitarea poziției ventrale în somn și asigurarea unui mediu de somn sigur și confortabil. Prin respectarea acestor recomandări, putem reduce riscul de deces la sugarii sănătoși și putea asigura o creștere sănătoasă și fericită pentru aceștia.
